Un limbaj de programare este un set bine definit de expresii şi reguli (sau tehnici) valide de formulare a instrucţiunilor pentru un computer. Un limbaj de programare are definite un set de reguli sintactice şi semantice. El dă posibilitatea programatorului să specifice în mod exact şi amănunţit acţiunile pe care trebuie să le execute calculatorul, în ce ordine şi cu ce date. Specificarea constă practic în întocmirea/scrierea programelor necesare ("programare"). Categoriile sunt:
♣După paradigma programării
limbaje procedurale; ex. C, Java, Perl
limbaje functionale: ex. ML, Haskell
limbaje pentru programarea logică ex.Prolog, DATALOG
limbaje mixte: ex.LISP oferă un amestec heteroclit şi netipizat de programare imperativă şi programare functională
♣După nivelul de abstractizare (care printre altele corespunde cu uşurinţa cu care programele pot fi citite şi înţelese de către programatori):
limbaje de generaţia întâia: limbajele cod-maşină (limbaje maşină)
limbaje de generaţia a doua: limbajele de asamblare
limbaje de generaţia a treia: limbaje de nivel înalt, cum ar fi C-ul (şi toate derivatele sale: C++, Java, ...), Pascal, Fortran ş.a.
limbaje de generaţia a patra: limbajele neprocedurale, orientate pe rezolvarea unei anumite clase de probleme: SQL ş.a.
limbaje de generaţia a cincea: limbaje utilizate în domenii precum logica fuzzy, inteligenţa artificială sau şi reţelele neuronale: P rolog, LISP ş.a.
♣Dupa vechime
Limbaje din secolul trecut; ex. LISP şi FORTRAN din anii '50
Limbaje din ultimul deceniu; ex. Haskell, Ruby
Executia unui program:Pentru executarea unui program scris într-un limbaj oarecare, există, în principiu, două abordări: compilare sau interpretare. La compilare, compilatorul transformă programul-sursă în totalitatea sa într-un program echivalent scris în limbaj maşină, care apoi este executat. La interpretare interpretorul ia prima instrucţiune din programul-sursă, o transformă în limbaj maşină şi o execută; apoi trece la instrucţiunea doua şi repetă aceleaşi acţiuni ş.a.m.d.
Unele limbaje se pretează bine la compilare; de exemplu limbajele clasice: Pascal, Fortran, C. Altele sunt cu predilecţie interpretate, de ex. BASIC, PHP, SQL. Multe limbaje moderne combină compilarea cu interpretarea: codul sursă este compilat într-un limbaj binar numit bytecode, care la rulare este interpretat de către o maşină virtuală. De remarcat faptul că unele interpretoare de limbaje pot folosi compilatoare aşa-numite just-in-time, care transformă codul în limbaj maşină chiar înaintea executării.
